încurajare


Încurajare

de la: Daniel (10 septembrie 2010)

Hey mate, ma bucur ca ai purces la intocmirea mult asteptatei pagini de nutritie si dietetica.

De ce oare apa a capatat asa o faima ‘not cool’ in mintea contemporanilor nostri ?
In vremea tineretii mele, daca mergeai in vizita si cereai apa, gazda nu se lasa pana nu ti-o inlocuia cu nu stiu ce alta licoare de care nu aveai chef, plus alte comentarii gen : “da’ esti pocait ?” “esti bolnav ?” “eu stiam ca numai vaca bea apa, omu (adica barbatu) se cinsteste cu un paharel de vin/tarie etc” etc. Pana la urma, ca sa nu mai lungesti discutia, cedezi si te alaturi cruciadei impotriva ficatului, alaturi de ceilalti viteji camarazi.

Ani de zile nu am baut apa (plata) si nici nu-mi mai trebuia. Organismul meu debusolat isi pierduse total reflexul sanatos al setei, semnal de alerta pentru iminenta deshidratare. Lipsa apei (si “compensarea” ei cu alcooluri, soda si alte otravuri) a indus toate efectele pe care le descrii, tu si alti nutritionisti luminati la minte. Tarziu (dar mai bine decat niciodata), m-am mai trezit, beau >2l apa/zi si parca traiesc din nou din plin. Mi-e sete, des ! si cand beau apa simt o imensa placere si chiar prind puteri (ca Fat Frumos in lupta cu Balaurul bondoc :-) ) … vezi Wikipedia ). Multe din efectele devastatoare ale exceselor trecute si deshidratarii care a durat ani de zile parca se estompeaza.

Apoi, bine zici cu pH-ul alcalin. Indeamna-i pe oameni sa citeasca etichetele sticlelor de apa minerala si sa prefere pe cele cu pH serios mai mare decat 7. Macar 7.5. Apropos de asta, am fost recent la Balcic si am vazut sticle cu apa de izvor cu pH > 9 ! Wow, nu stiu daca la noi gasim asa ceva. Am mai auzit ca japonezii se aprovizioneaza vartos cu apa din Bulgaria (ma rog, nu stiu cat valoreaza pentru altii referinta asta, dar pentru mine e interesanta).

O alta paranteza, despre relatia intima, mistica a japonezilor cu apa: vezi Masaru Emoto (din nou,  http://en.wikipedia.org/wiki/Masaru_Emoto) si conceptele de memorie a apei, a mesajelor purtate si transmise (peste ani) de apa, a sanatatii fizice, mentale si spirituale ale fiintei umane in functie de “calitatea” apei care-i compun corpul (in proportie de 70%, nu-i asa).

Am reinceput sa citesc blogul tau si imi place din ce in ce mai mult – continutul, stilul, obiectivul. Curaj, continua !

Apoi, poate in curand vom putea discuta de rolul mentalului si afectivului in declansarea (sau poate auto-crearea) cancerului.

Astept imbogatirea paginii de nutritie, ca si demararea celorlaltor capitole (non-alimente si terapie).